Maria Popescu

In masaj exista cateva zone ale corpului specifice care necesita o atentie deosebita. Acestea sunt: buzele, spatele, sanii, urechile, ceafa, gatul, copasele, picioarele si mainile. Acestea pot fi masate prin netezirea pielii cu uleiul ales si atingeri delicate cu ajutorul degetelor si a unghiilor.

Uleiul de migdale este utilizat in special pentru ingrijirea pielii sensibile deoarece stimuleaza procesul de regenerare a pielii uscate sau iritate. Este adesea folosit si ca demachiant.

Uleiul de portocale regleaza circulatia sangelui si are proprietati eliminatorii pentru vergeturi. De asemenea ajuta la ameliorarea ridurilor si lasa pielii un aspect catifelat.

Uleiul de lavanda este recomandat pentru relaxare. Acesta usureaza starile de anxietate, stres si tensiune nervoasa. Relaxeaza atat corpul cat si mintea, avand un efect revigorant asupra intreg organismului.

Uleiul de macese este ideal pentru pielea sensibila, in special cea afectata de probleme precum acneea. Catifeleaza pielea si i confera un aspect mai sanatos.

Ingrediente:

• un pliculet cu praf de inghetata (preferabil cacao)
• un pliculet cu praf de frisca
• doua piersici proaspete
• apa rece 150ml

Modul de preparare:

Se amesteca praful de inghetata, de frisca si apa rece. Adaugati un strat din compozitia amestecata, apoi fructele tmaruntite si tot asa pana umpleti vasul care se orneaza deasupra tot cu fructe si se lasa in congelator pentru doua ore.

Actiunea de orientare profesionala fiind o actiune de stabilire a unei corespondente optime intre individ si profesiune, presupune cunoasterea corespunzatoare a celor doi factori intre care urmeaza sa se stabileasca legatura: profesiunea si copilul.

Asa cum s-a vazut in capitolul precedent, fiecare profesiune are o seama de caracteristici care il soli­cita pe cel ce o practica sub diferite aspecte psihice si fiziologice. Cunoasterea copilului este necesara, in vederea orientarii lui scolare si profesionale, tocmai pentru a se constata daca el corespunde sau nu cerin­telor profesiunii respective, dacii le va putea face fata in mod optim sau este depasit de acestea.

Pentru a se realiza o alegere potrivita, este deci corect ca parintele sa ia in considerare nu numai ve­nitul material si locul de practicare. (mediu rural sau urban) pe care le asigura profesiunea aleasa de (pen­tru) copil, ci in primul rand masura in care insusirile, particularitatile copilului corespund specificului si cerintelor profesiunii respective.

Cunoasterea copilului in scopul orientarii sale sco­lare si profesionale corecte implica un numar mare de aspecte intre care mai insemnate sunt: dezvoltarea fizica si starea sanatatii; senzatiile si perceptiile; procesele intelectuale si atentia; particularitatile afectivitatii, vointei si temperamentului; interesele si aspiratiile; aptitudinile; trasaturile caracteriale.

Dezvoltarea fizica a copilului poate fi urmarita cu multa usurinta de catre parinte. Pentru fiecare nivel de varsta sunt cunoscute baremele de dezvoltare nor­mala a taliei si ponderii copiilor. Acestora li se adauga volumul muschilor si puterea fizica pe care ei o pot degaja. Aprecierea gradului de dezvoltare a copilului sub aceste aspecte se poate face prin com­pararea lui cu parametrii consemnati in lucrarile de anatomie, fiziologie sau psihologie a copilului, dar si prin compararea propriului copil cu colegii sai de clasa sau cerandu-se parerea specialistilor (medic, psiholog, cadre didactice).

Prin observarea sistematica a copilului, a conduitei sale generale si in diferite activitati, parintele poate cunoaste, singur sau cu sprijinul specialistilor amin­titi, alaturi de gradul de sanatate, receptivitatea sau rezistenta la boli, precum si rezistenta la efortul fizic si intelectual si rezistenta la oboseala. Este necesar sa fie cunoscute toate acestea pentru a se putea estima in ce masura va raspunde copilul solicitarilor fizice si fiziologice la care va fi supus in insusirea si practicarea unei profesiuni, in functie de cerintele specifice ale acesteia.

In diverse profesiuni vazul este solicitat sub as­pecte diferite si anume: vederea de la distanta, ve­derea de aproape, capacitatea de a distinge culori, nuante de culori si capacitatea de a “vedea tridi­mensional” o informatie primita sub aspect bidimen­sional (de exemplu, sa vada in relief schita sau pla­nul unei constructii). In mod diferit sunt solicitate si calitatile auzului. Este, de asemenea, necesara dez­voltarea simtului tactil, simtului echilibrului, gustu­lui si mirosului.

Despre gradul de dezvoltare a oricaror din aceste simturi la copil se poate informa fiecare parinte direct, observand copilul in activitate sau dandu-i anumite sarcini in indeplinirea carora sa fie implicat simtul respectiv. Astfel, de exemplu, daca copilul isi manifesta tendinta de a se indrepta spre profesiuni din domenii cum sunt industria colorantilor, industria textila, confectii etc., domenii in care capacitatea de a distinge culori si nuante de culori este strict nece­sara, este util sa dam copilului obiecte (bucati de panza, piele, hartie. materiale sintetice etc.) de dife­rite culori si nuante de culori cerandu-i sa le sorteze tocmai dupa criteriul culorii. Din modul cum rezolva aceasta sarcina se poate vedea daca si cate nuante de culori distinge. In cazul in care el grupeaza mai multe obiecte de nuante diferite in acelasi loc este cert ca el nu se bucura. de o buna dezvoltare a sim­tului vazului si, ca urmare, alegerea domeniilor amin­tite ii este contraindicata. In schimb, el va fi foarte potrivit pentru profesiuni in care nu se cere dezvol­tarea deosebita a vederii cromatice.